Valorea unei diplome...


Adeseori ma ciocnesc de o vorba spusa de acei mai in varsta decat mine: "Acum treijde ani toata lumea avea un loc de munca..".

Asa e, acum ceva vreme toata lumea isi gasea un loc de munca. Numai daca nu vroiai nu munceai. In fapt, asa e si acum, dar suntem noi puturosi si (cu riscul de a-mi pune tot internetul in cap) nu suntem profesionisti, din cauza ca nu suntem invatati sa muncim cum trebuie.

Si toate, absolut toate, pleaca de pe vremea cand eram copilasi mici. Sa luam spre exemplu basmele romanesti, pentru ca toti le-am savurat pana la ultimul cuvintel..
Ce ne invata "Capra cu trei iezi" defapt? Ne invata sa stam uniti. Ok pana aici. Daca cumva vreunul din echipa noastra este papat de lupul cel rau noi ce trebuie sa facem - ? - trebuie sa fim lasi, sa-l lasam sa fie papat, sa ne ascundem dupa dulapior si vom supravietui; ba mai mult vom fi chiar recompensati pentru acest lucru. Vine mama caprita si ne da o bombonica. "Scufita rosie" ne spune ca trebuie sa respectam regulile si traseul predestinat. Daca cumva apar "turbulente" pe drum, avem dreptul sa ne punem intrebarea ce se intampla, dar cam atat.. Trebuie sa lasam puterile superioare noua sa isi faca datoria si sa elimine turbulentele. Practic, un fel de ciocu' mic si joc de glezne mai departe cu ochi de cal.

As putea sa mai dau cateva exemple dar sper ca pana acum ati identificat stereotipurile aferente.

Deci practic, de mici suntem formati sa nu prea gandim.

Problema, in chintesenta ei, este ca actualul "sistem de predare" (il numesc asa pentru ca daca l-as numi "de invatamant" ar presupune ca s-ar si invata ceva, iar asta ar fi o minciuna), a fost conceput in stadiul pe care il vedem astazi chiar in perioada revolutiei industriale. Forta de munca de pe atunci era predominant chiar aceasta: de industrie. Era nevoie, in foarte mare parte, de muncitori de duzina, care sa respecte reguli, sa nu prea comenteze si sa-si vada de treaba. Intre timp, omenirea a mai avansat tehnologic si au aparut diverse ramuri si ramurele de alte meserii care solicitau cognitivul din ce in ce mai mult, asa ca in loc sa reorganizeze complet "sistemul de predare" in functie de necesitatea vremurilor, acesta a suferit o infuzie, un cumul sever de informatii. Rezultatul il vedem astazi in faptul ca in licee se preda matematica, fizica, chimie, etc., iar nivelul de informatii teoretice este enorm, in schimb aplicabilitatea lor practica este aproape egala cu zero (in ziua de astazi fiecare angajator iti cere un C.V, nu sa-i faci o ecuatie de gradul 3).

O alta problema este ca desi "sistemul de predare" (ador termenul asta) nu s-a schimbat, in chintesenta lui, prea mult, dar au aparut facultati din cele mai diferite. Facultatile sunt insa obligate sa pastreze cursul pe care l-a inceput, sau l-a terminat, liceul.

Asa ca, defapt, noi tinerii intram in clasele primare cu scopul de a intra la facultate. Ceea ce negresit este o idiotenie. Si culmea, chiar asa se si intampla.

Rezultatul?

Daca acum douazeci de ani era o onoare sa ai un masterat iar acesta iti garanta un loc de munca aproape oriunde, pe un salariu pe masura, in ziua de azi sa ai un masterat e asa, mai degraba un cliché, iar acesta nu numai ca nu-ti asigura un loc de munca, dar nu prea mai da nimeni doi bani pe el.

Locul de munca pe care il ocupai acum 5 ani cu un doctorat, acum necesita un doctorat si doua M.B.A-uri.

Iar cum "sistemul de predare" nu prea te invata mare lucru, studentii termina facultati si masterate fara sa stie mai nimic, defapt. Sunt niste absolventi buni la toate dar profesionisti in mai nimic.

Si piata se tot schimba... Angajatorii incep, incetul cu incetul, sa devina mai exigenti, locurile de munca sunt mai putine in meseriile "cognitive" (logic) pentru ca s-au desfiintat foarte multe dintre locurile de munca de industrie, iar oamenii trebuie sa faca ceva sa nu moara de foame, nu?

Deci avem o mare de oameni neprofesionisti care se bat pe putine locuri de munca. Si apoi te miri ca serivciile sunt de cacat, ca managementul e prost, ca politicienii sunt cum sunt, ca intreaga tara este indobitocita de religie, si lista continua.

Angajatorii ce fac? Isi dau seama ca forta de munca este de cacat, motiv pentru care nici nu isi permit sa ii plateasca prea bine, preturile in firmele din Romania sunt ori prea mici (pentru ca e calitatea slaba, ori prea mari, pentru ca e supraapreciata), iar clientela face si ea parte din acei oameni descrisi mai sus.

Si ne mai miram ca economia tarii se duce dracului.

Eu as propune sa mai lasam naibii stereotipurile cum ca toti ne nastem savanti cu diplomele in brate, si sa invatam futui mama ma-sii sa muncim, pentru noi si pentru familia pe care o avem.

Sa ne exprimam punctul de vedere, sa luam atitudine, sa fim oameni si sa ne dam seama de libertatea de care dispunem, nu sa facem ca si iedul din povestea lui Creanga.



Indemn.

Imi pare rau, dar eu nu vreau sa fiu un imparat. Nu e datoria mea. Nu vreau sa cuceresc pe nimeni.
As dori sa ajut pe toata lumea - daca este posibil - evrei, negri, albi, ce or fi. Noi toti vrem sa ne ajutam unul pe altul pentru ca asa suntem facuti. Noi vrem sa traim alaturi de fericirea celuilalt - nu alaturi de nefericirea celuilalt. Noi nu vrem sa  ne uram si nici sa ne dispretuim unul pe altul. In aceasta lume, pe aceasta planeta, este loc pentru toti . Planeta noastra este bogata si poate satisface dorintele oricui.

Modul nostru de viata poate fi liber si frumos, dar ne-am pierdut drumul .

Lacomia a otravit sufletele oamenilor si a baricadat lumea cu ura, cu pasi multi dar marunti am pasit in mizerie și varsare de sange. Am dezvoltat tehnologic viteza dar in schimb ne-am inchis in noi insine.

Masinariile care ofera abundenta ne-au lasat in cautare. Cunostintele noastre ne-au transformat in cinici. Inteligenta noastra, dura si nemiloasa. Gandim prea mult si simtim prea putin.

Mai mult decat de utilaje si de gadget-uri avem nevoie de umanitate. Mai mult decat de inteligenta avem nevoie de bunatate si blandete. Fara aceste calitati viata va fi violenta si totul va fi pierdut...

Avionul si internetul ne-au adus mai aproape impreuna. Chiar si acum, acest mesaj ajunge la milioane de oameni in intreaga lume - milioane de oameni disperati, femei si copii mici - victime ale unui sistem care face ca oamenii sa-i tortureze si sa-i arunce in inchisoare pe altii poate nevinovati.

Pentru cei care ma pot auzi, eu spun - nu disperati. Mai aveti ragaz. Suferinta ce salajluieste acum la noi e reala, dar ea reprezinta traversarea de la lacomie la o viata sanatoasa; amaraciunea oamenilor care se tem de calea progresului uman, inspre mai bine. Ura oamenilor va trece iar dictatorii vor muri iar puterea ce au luat-o de la popor va reveni poporului si atata timp cat oamenii vor muri, libertatea nu va pieri....

Oameni! Nu ascultati de brute - oameni care va dispretuiesc - va subjuga - care va controleaza vietile voastre - va spun ce sa faceti - ce sa ganditi si ce sa simtiti! Brute care va instruiesa, va trateaza ca pe o turma de vite, va folosesc drept carne de tun.

Nu va dati batuti, nu renuntati in fata acestor diavoli - "oameni masinarii" cu mintea si inima de masina! Nu sunt masini! Voi nu sunteti bovine! Sunteti oameni!

Aveti dragostea fata de umanitate in inimile voastre.
Tu nu urasti.

Nu te lupta pentru sclavie, lupta pentru libertate!

In numele democratiei - sa ne folosim de aceasta putere - sa ne unim. Sa ne luptam pentru o lume noua - o lume decenta care va oferi oamenilor o sansa de a lucra - care va oferi tinerilor un viitor si siguranta celor in varsta. Prin promisiunea acestor lucruri au ajuns ticalosii la putere.

Dictatorii devin liberi dar subjuga un popor intreg.

Sa ne luptam pentru a elibera lumea - sa renuntam la bariere nationale, la granite - sa renuntam la lacomie la ura si intoleranta.

Sa ne luptam pentru o lume cu moralitate, o lume in care stiinta si progresul va duce la fericirea tuturor oamenilor.

Sa ne unim.

Un gând mic.

Noi rasa umană, conștiința noastră și intelectul nostru este "Dumnezeu".

Suntem cu toții unul singur. Orice este posibil și pentru a realiza acest lucru trebuie să renunțăm la prioritățile mărunte care ne preocupă inutil, cum ar fi lăcomia și stilul de viață materialist.

Scopul nostru este să inovăm și să învățăm astfel încât să ne putem îndeplini scopul nostru spiritual și evolutiv pentru a răspândi iubirea și viața ori de câte ori este absentă în univers.

Ne-am dovedit de nenumărate ori că nimic nu este imposibil odată ce ne dedicăm cu toţii unui scop comun.

Bun (re)venit!

Tocmai ce m-am întors dintr-o scurtă excursie de câteva zile în Praga. Trebuie să recunosc cu umilință că nu am avut foarte mari așteptări, cum poate aș avea de la Barcelona, si nici nu știam foarte multe despre Cehia sau Praga.

Primul impact:

Curățenia. Pe străzile din Praga puteai sa lingi pe jos. Nu tu jeg, nu tu mizerie, nimic. În Old Town Square, adică cea mai mare piață din estul Europei unde avea loc si târgul de Crăciun, seara se strângeau cu lejeritate câteva zeci de mii, dacă nu sute de mii de oameni. Băi fratello, mai vedeai ici-colo câte-o hartie, și aia cu siguranță din greșeala scăpată din mână, sigur nu aruncată pe jos. La noi la vestivalul țăranilor berari nu ai ce să cauți fără mască de protecție și cuțit de protecție.

Al doilea:

Arhitectura generală. Am mai văzut orașe medievale însă acest oraș m-a impresionat la superlativ prin faptul ca absolut tot orașul, cât vedeai cu ochii, era brăzdat de clădiri, dacă nu vechi însă superb reamenajate sa pară ca noi,  chiar și unele noi - erau întru-totul într-o armonie arhitecturală. Impresionant.

Oamenii. Noi am fost cazați la aproximativ 15 minute de mers cu tramvaiul față de centru. În tramvai vedeai și oameni la patru ace, cu costum Zegna, pantofi Gucci și ceas de câteva mii bune, și boschetari adormiți. Trageti voi concluziile.

Al treilea:

Serviciile. În primul rând când eram încă în drum spre Praga am fost întrebați de proprietarii apartamentului unde urma să ne cazăm pe la ce oră ajungem. Le-am răspuns însă mincinos: am ajuns cu 2 ore mai devreme. I-am sunat și urgent a venit o domnișoara aproape plângând că nu a apucat să termine de făcut curățenie. A făcut fata rapid totul lună și bec. La final ne-a spus că atunci când vom pleca, pur și simplu să lăsăm cheia de la apartament în cutia poștală.

Puteam să furăm orice vroiam noi de acolo: căni, televizor, fierbător de apă, orice, și eram deja departe până să se prindă cineva. Proprietarii pur și simplu se pare că nu concepeau așa ceva.
Uluitor.

Eu în viața mea nu am văzut atâtea localuri într-un singur oraș. La fiecare colț de stradă câte 3-4, și culmea - toate cochete, aranjate, cu meniuri personalizate, ce să mai zic... Personal nu că amabil, de-a dreptul enervant cum știau vreo 4 limbi străine și nu exista cuvântul "nu" in vocabularul lor. Vă dau un exemplu. În ultima seară am fost la un restaurant de lux. Am intrat în restaurant, am fost poftiți de o receptioneră tare drăguță care ne-a informat că tot restaurantul este rezervat dar ne face rost de o masă. Dupa ce ne-a confirmat locurile, ne-a luat hainele (să nu le atârnăm ca țăranii pe scaun), și ne-a condus la masă. Ni s-a prezentat meniul, cele 8 produse pe care le serveau (și nu, ceafa de porc la grătar nu se afla printre ele, nici cartofii prăjiți). Ne-au oferit un pahar de La Farra, un pic de pâinică proaspătă cu unt, un mic păhărel delicios de minestrone cu somon afumat, toate on the house. Nu are rost să explic cum ne-au trecut de la Biftec Tartar cu sirop de hrean, germeni de ridiche si brânză Cheddar, la filet mignon de vită, la mousse de brânză de capră pe pat de turtă dulce și un delicios sufleu de ciocolată cu înghețată de mentă la final.

La fiecare farfurie veneau ospătarii să ne întrebe dacă e totul în regulă, se asigurau că totul este așa cum ar trebui să fie: la superlativ. A fost mai bun de atât. A fost perfect.

La final a venit flăcăul, ne-a întrebat dacă dorim un taxi.
La toalete aveau cremă hidratantă de mâini, pe lângă săpun, aveau bețigașe de urechi, parfumuri bărbătesc (Acqua di Gio și mai ceva parcă) iar la femei aveau până și absorbante. Evident, toate pe gratis, nu se pune problema.

Cost total? 40 de euro, cu tot cu șpagă. Mult? Mi se pare chiar ieftin.

Să faci așa ceva în Timișoara? Și cine să-ți fie client? Ăla ce mâncă o ceafă la DAF? Mă pufnește râsul. Problema e că majoritatea preferă ceafa de porc în loc să mănânce un produs care inspiră cultură gastronomică, calitate, respect și civilizație.

Printre altele am mâncat și la tarabele din centru, unde se învârteau la cârnați și la frigărui într-o veselie. Totul delicios și de o curățenie impecabilă deși erau câteva zeci de mii de turiști în zonă.

La întoarcere, în apropiere de Budapesta, am oprit la o benzinărie. După nici 3-4 minute am auzit un "Bă pulă!", iar apoi și-au făcut apariția cei 3 românași de-ai noștri.

La vamă, ungurul stătea frumos în oficiul lui, ne-a cerut actele respectuos, ne-a salutat la plecare și ne-a urat drum bun. Românul era îmbrăcat cu blugi, nu tu chipiu, nimic. Mânca semințe și scuipa pe jos. După ce i-am prezentat buletinele, mi-a spus: "Talon si permis ai? Te rog dă-mi-le.".

Eu v-am rezumat excursia. Detalii ar mai fi multe insă concluzia este, din nou, aceeași.

Suntem fără speranță.
Un popor de oligofreni necivilizați și ne așteaptă vremuri grele dacă nu facem rapid ceva.